I razzi cavallini

U Cavallu Corsu

Aghja d’addevu

L’addevu di u cavallu corsu si pò fà nantu à tuttu u tarritoriu isulanu. D’altrondi, si pò veda parechji bandi di cavalli salvatichi o insalvatichiti, à puntu ind’a muntagna di Tenda, nantu à i spichi di u Cintu, ind’ì l’Alta Rocca è nantu à l’alpaghji d’Olmi Capella.

Discrizzioni

U so pilami hè neru, baiu è baiu moru, cù certi volti una ligna scura chì và da a chjoma à a coda, chjamata « riga di mulu ». Certi poni prisintà un tacca bianca, detta balzana, nantu à a parti infiriori di i membri (fiocca) ma issa carattaristica ùn hè micca ricircata. A chjoma hè zeppa. A statura hè capita trà 1,30 metru è 1,50 metru cù un pesu situatu trà 300 et 400 chilò.

U capu hè sprissivu, piuttostu cortu, qualchì volta un pocu pisivu ma chì s’affina ver’di i narici. Hà un prufilu drittu, i narici aparti è un beddu ochju vivu. L’arechji sò dritti è chjuchi. A cullaghjola hè corta è larga senza essa chjatta, bè urientata, cù una crucella marcata, ma micca spurghjenti. U so spinu, cortu di regula è bè sustinutu, è i so spalli, piuttostu longhi, parmettini un bon passaghju di cigna. U so corpu hè prupurziunatu bè cù membri fini, secchi è forti. I pedi sò neri, chjuchi è cù a corra dura.

Carattaristichi è capacità spicifichi

A so andatura hè rapida senza essa vicinu da a tarra. À u cuntrariu, hè rilivata è aeriana cù un ingaghjamentu bonu (prupulsioni di i membri infiriori). U so timperamentu hè vivu è ghjinirosu, curaghjosu è fretu. Hè qualificatu di rusticu, sobriu è risistenti. U « paganacciu », (u so cugnomu), hè dunqua un cavallu purtatori, sgualtru è risistenti, ciò chì ni faci un cavallu di sella assai pulivalenti.

Prisenza storica

 «  A Corsica hè un’isula gasgiu tutta muntagnosa, locu micca troppu fertili è pocu pupulatu. St’isula pussedi quattru doni di a natura :
Un cavallu chjucu di statura, dilletinu, di farru chì ùn si stanca micca à u travagliu.
Ghjacari vardinchi rinumati assai.
Vini forti, assai ghjinirosi, chì tutti i putenti di u mondu t’ani à a so tola.
Infini, omi valenti, impituosi, nimichi di u riposu,
A tal’puntu chì i milizii corsi sò sempri stati unurati in Italia com’è in altrò ».


Traduzzioni da u latinu d’un testu datatu di u XVu seculu è chì si trova à nantu à una tappizzaria di u Vaticanu.

À chì epica si pò situà a prisenza di u cavallu in Corsica ? Sò pussibuli parechji tesi : a prima hè quidda di i paliuntuloghi chì indettani a vinuta d’un cavallucciu, da 2 à 25 milioni d’anni fà, in l’epichi pliuceni è miuceni. Di fatti, un scheletru simuli à quiddu di Cériolé hè statu scupartu in Corsica, ricuddaria à 4 milioni d’anni nanzu à Cristu. A siconda tesa ammenta u pleistuceni (1 milionu d’anni nanzu à C.) ; in stu casu, sò i giuloghi chì si puntiddeghjani nantu à u fattu chì A Corsica, a Sardegna è l’isuli Liguri di u mari Tirreniu erani riuniti da una spianiccia (chjamata pianura tirriniana). Par via d’edda, una razza di cavallucci cù u fronti sciacciatu hà pussutu ghjugna in Corsica, ind’u nordu di a Tunisia è à u centru di l’Auropa. S’avvicinani di i poney di l’India ; urighjini cumuna : l’anticu cavallu arianu (ceppu indoauropeu). È infini, a terza ipotesi, cumpatibili cù a siconda, hè fundata à nantu à scritti ; u più anticu, quiddu di Procope, storicu bizantinu, dici chì in 536 nanzu à Cristu : « Ind’ì st’isula (a Corsica), si trova una razza di cavalli à pena più maiò cà muntoni. » (Halgand, 1990)

A prisenza di u cavallu corsu hè attistata cù tracci scritti è icunugrafichi longu à i seculi. À u XVIIIu seculu, l’abbé Gaudin scrivia « On est stupéfait par l’adresse de ces chevaux… C’est merveille, et même une curiosité que de les voir faire face à tant de difficultés, et les voir éviter avec soin celles que l’on craint le plus. Dans les passages périlleux, ils s’arrêtent d’eux-mêmes, estiment d’avance le terrain et posent un pied soupçonneux, toujours prêts à le retirer s’il y a danger, s’assurant sur les postérieurs pour ne pas courir le risque d’être emportés»
Nanzu à a prima guerra mundiali, era cugnumatu u poney corsu talmenti era chjucu di statura. In 1916 dighjà, si ritrova a tistimunianza d’un usservatori chì pridisci a sparizioni di issu cavallucciu par via di a mancanza d’amatori, in particulari pà l’echipaghju di lussu duva era apprizzatu da a clientella fiminili pà a so estetica è u so impetu.

Quiddu chì hè cugnumatu « u paganacciu », vali à dì u paganu, u ribeddu, à l’incuntrariu di i feri, accupa una piazza maestra ind’a sucità corsa è hà accumpagnatu l’abitanti di l’isula longu à i seculi, ind’i campi quant’è in muntagna, in tempu di paci com’è in tempu di guerra. Un’ hè micca senza rapportu cù a so rinomina militari. In 1768, dopu à a vittoria di i Corsi in Borgu, dui ufficiali cuntavani : « Semi stati attaccati da cavalieri chì erani à nantu à cavallucci. Galuppavani in certi rilievi duva i nostri cavalli ùn pudiani passà, mancu à u passu ».

Issu cavallu hè statu fattu, furmatu da un ambienti isulani assai duru induva hà presu a so forza è u so carattaru. Impastatu d’impetu è di vivacità, cù un mintali forti, pussedi carattaristichi propii di rusticità è d’energia chì ani fattu a so rinumata.

Modu d’addevu è valurizazioni

U cavallu corsu hè statu ricunnisciutu par via di i travagli di l’associu U Cavallu Corsu chì incalca nantu à l’aspettu economicu di issa ricunniscenza. L’addevu cavallinu hè un mutori di sviluppu è di rivitulita di u mezu campagnolu. St’attività hè un punteddu di svariatezza in i lochi campagnoli. Incuraghjisci a stallazioni di ghjovani addivatori ind’a filiera cavallina è pò dinò essa un mezu di rivinuti cumplimentarii. D’altrondi, a prisenza di u cavallu corsu ind’u so biutopu naturali, in estivu o in addevu raghjunatu di piemonti, di meza o alta muntagna, dà nascita à una riacquistera spaziali di tarritorii tralasciati è parmetti d’inghjinnà un’attraenza forti à prò d’un agruturisimu di qualità.

Infini, u cavallu corsu, cù i so capacità boni ind’a natura, participeghja à u sviluppu di i passatempi (spassighjati, sportu, ecc.) è parmetti di suddisfà i bisogni di i cavalieri principianti o cunfirmati. In più, essendu adattatu à a disciplina «endurance», u cavallu corsu pudaria sprima dinò i so qualità di cumpititori.